master_ucb.MyForum.ro :: CURS 1 - Vizualizare subiect 4 pe master-ucb.myforum.ro

deniss · Administrator

Marketing, cercetări de piaţa - curs 1 - 13.10.2008
(Asandei Mihaela)

Bazele marketingului
1. Concepte de baza in marketing
2. Definiţii ale marketingului
3. Evoluţia marketingului
4. Caracterul interdisciplinar si funcţiile marketingului
5. Specializarea marketingului; universalitatea marketingului

1. Concepte de baza in marketing

Încercarea de a defini marketingul presupune desluşirea unor concepte de baza: nevoile, dorinţele, cererea, produsele, schimbul, negocierea, piaţa.
Nevoile – sunt nelimitate ca nr. in volum si intensitate; ex: foamea. Frigul, setea, nevoia de a citi, etc.
-piramida lui Maslo
- nevoile sunt condiţionate de creșterea societatii
Dorinţele – sunt manifestări concrete pe care le imbraca nevoile umane.
Cererea – înseamnă dorinţa pentru un produs finit anume dublata de posibilitatea si decizia de a-l cumpăra;
- este o parte a nevoii care se manifesta pe piaţa si este sprijinita de forța de cumpărare.
Produsele – sunt acele bunuri care satisfac nevoile si dorinţele individului. In optica marketingului prin produs înţelegem:- bunuri materiale ( TV, carti, cartofi prajiti, etc.), servicii- turism, persoane – Ilie Nastase, Nadia Comănaci, blocuri, oraşe, Delta Dunării, Sighişoara; organizatii- Salvaţi Copii; idei sau cauze sociale (campanii).
Schimbul – ia naştere intre partenerii sociali prin îndeplinirea unor condiţii : sa existe doua parţi interesate, fiecare dintre parţi sa aibă ceva de oferit pt. celalalt partener.
- partile sa aibă libertatea de a accepta sau respinge oferta partenerului.
Negocierea – forma de comunicare directa intre partile care deşi vin la masa tratativelor de pe poziţii distincte sunt interesate sa ajungă la un acord reciproc avantajos.
Piaţa - reprezintă spaţiul si timpul in care pot fi intalniti cumparatorii potenţiali si vânzătorii produselor disponibile si necesare.

2. Definiţii ale marketingului

Definirea conceptului de marketing este o problema care a preocupat toţi specialiştii in domeniu, insa se considera ca marketingul cunoaşte doua categorii de definiţii:
- definiţii aparţinând conceptului clasic;
- definiţii ţinând de conceptul modern.
Potrivit conceptului clasic marketingul reprezintă realizarea activităţilor economice care dirijează fluxul de bunuri si servicii de la producător la consumatorul final (AMMA) .
In optica moderna marketingul este definit drept activitatea umana, îndreptata spre satisfacerea nevoilor si dorinţelor prin schimb.
Filip Kotler – Marketingul este procesul managerial si social prin care indivizii obţin ceva ce le este necesar prin crearea, oferirea si schimbul de produse având o anumita valoare.
Specialiştii romani considera ca o definiţie completa a marketingului trebuie sa cuprindă:
- o concepţie moderna in orientarea permanenta a firmei pe piaţa;
- un ansamblu de activitati practice prin care se materializează noua orientare a firmei;
- un grup de metode si tehnici ştiinţifice de acţiune pt. atingerea obiectivelor firmei;
- marketingul este o tânăra ştiinţa economica.
Intr-o abordare recenta (2004) AMMA apreciază ca marketingul este o funcţie a organizaţiei si un set de procese prin care se creaza, comunica si livrează valoare înspre clienţi si se gestionează cu aceştia relaţii pe termen lung de pe urma cărora sa beneficieze organizaţia si susţinătorii ei.
In concluzie in prezent se considera ca marketingul desemnează deopotrivă un domeniu de ştiinţa, o funcţie a întreprinderii, o filozofie de afaceri sau chiar o stare de spirit a managerilor.

3. Evoluţia marketingului

Exista inca destule controverse privind momentul si locul apariţiei marketingului. In realitate apariţia si evoluția marketingului a fost rezultatul unor factori favorizanţi ca: revoluţia industriala cunoscuta de SUA (sf. sec XIX), abundenta de articole de pe piaţa americana, explozia demografica.
Argumente:
Prima menţionare a termenului marketing provine dintr-un buletin al Universitatii din Michigan (1902).
Primele cursuri de marketing au fost ţinute la Universitatea din Pennsylvania si Pittsburg.
Pe parcursul întregii sale evoluţii marketingul a cunoscut un proces de dezvoltare sintetizat in doua direcţii:
a) – o dezvoltare extensiva a marketingului;
b) – o dezvoltare intensiva a marketingului
Principalele etape cunoscute de procesul evoluţiei marketingului sunt:
- perioada anilor 1900-1930 etapa orientării spre producţie si produs;
- 1930 – 1950 etapa orientării spre vânzare;
- 1950 – 1975 etapa orientării spre conceptul nou de marketing;
- 1975…. etapa orientării spre marketing societal.
In România introducerea marketingului a fost restricţionata anterior de 1989, dar a existat o preocupare pe linia marketingului de comerţ exterior.
- 1971- AROMAR- Iosif C-tin Dragan.

Curs 2 15.10.2008

1. întâia etapa se caracterizează prin existenta unei cereri nesatisfăcute principala preocupare a firmei fiind aceea de a produce bunuri de excepție deosebita si la un preţ acceptat de consumator.
2. A II-a etapa a apărut ca urmare a scăderii puterii de cumpărare a americanilor si o data cu deschiderea marilor suprafeţe comerciale.
3. A III-a etapa se caracterizează printr-un dinamism economic accentuat si prin miscari sociale ample. In aceasta etapa consumatorul este considerat principala sursa de venituri a firmei, iar profiturile sunt direct proporţionale cu gradul de satisfacere a nevoilor.
4. A IV-a etapa- este perioada in care se recunoaşte ca sarcina esenţiala a firmei studierea nevoilor si dorinţelor consumatorilor; satisfacerea acestora cat mai eficace dar si intr-un mod care sa contribuie la menţinerea si îmbunătățirea bunăstării generale.

4. Caracterul interdisciplinar si funcţiile marketingului

Aplicaţii ale informaticii in marketing
Distritica- dobândirea distribuţiei cu ajutorul calculatorului electronic.
Monetica- realizarea transformărilor băneşti fara numerar.
Telematica- transmiterea de informaţii prelucrate electronic cu ajutorul telecomunicaţiilor.

Funcţiile marketingului
- funcţia primara
- funcţia mijloc presupune conectarea activităţii firmei la cerinţele mediului sau extern.
- funcţia scop / obiectiv presupune satisfacerea superioara a nevoilor de consum si a cerinţelor pieţei; maximizarea eficientei economice.
Marketingul se specializează pe variate ramuri in funcţie de deosebite materii:
1.-Marketing in domeniul economic.
Profilul activităţii:
- marketingul bunurilor de consum
- marketing industrial sau business to business marketing ( B2B)
- marketingul serviciilor
- marketingul bunurilor agro-alimentare
2.-Marketing in domenii nelucrative
- marketing social :- marketing educational
- marketing religios
- marketing cultural
- marketing sportiv
- marketing ecologic
- marketing politic:- marketing electoral
- marketing puterilor publice si administrative
3. Aria geografica
- marketing intern (domestic)
- marketing internaţional
- marketing global

4. Nivelul de organizare al activităţii:
- micro marketing
- macro marketing

Mediul de marketing al firmei

1. –conceptul de mediu
2. – mediul extern
3. – mediul intern

Mediul de marketing ( Filip Kotler) reprezintă ansamblul tuturor actorilor si forţelor externe întreprinderii susceptibile a afecta maniera in care ea dezvolta sau menţine schimbul cu pieţele sale. Analizat la nivelul organizaţiei (firmei), mediul de marketing are doua componente: mediu intern si mediu extern.
Mediul extern influenţează direct sau indirect activitatea firmei si este alcătuit din micromediu si macromediu.
Tipuri de mediu:
- mediu stabil
- mediu instabil - unde componentele se modifica.
- mediu turbulent- mediu ostil firmei.
Mediul extern al firmei
Micromediul cuprinde agenţi economici cu care firma are legături directe, permanente, dictate de necesitatea atingerii obiectivelor firmei: furnizorii, clienţii, intermediarii.
Furnizorii- persoane fizice/ juridice care asigura resursele de care firma are nevoie.
Clienţii- constituie cea mai importanta componenta a mediului de marketing. Aici se includ:
-consumatorii finali;
- utilizatorii finali;
- utilizatorii industriali;
- distribuitorii ( intermediari)
- instituţiile publice;
- prescriptorii sunt persoane care prin natura meseriei pot influenta sau încuraja consumul anumitor bunuri sau servicii ( medici, profesori, instalatori etc.)
Concurenţii- isi disputa furnizorii si clienţii. Formele concurentei:
- concurenta generica – atunci îndată ce firma le considera concurente pe toate firmele care lupta pentru aceleaşi venituri ale consumatorilor.
- concurenta formala – firma le considera concurente pe toate firmele care oferă produse repartizate satisfacerii aceleaşi nevoi.
- concurenta de produs exista atunci când firma le considera concurente pe toate firmele care distribuie acelaşi produs.
- concurenta de marca – le considera concurente pe firmele care produc acelaşi produs (preţ/ distribuţie).
- concurenta parazitara – o marca cunoscuta copiata de o firma anonima.
- concurenta ilicita – firma incalca legea prin neplata taxelor, impozitelor ( legea 363/2007- privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor – practici comerciale-agresive si inselatoare).
Organismele publice - bănci, societati de investiţii, media, asociaţii ale consumatorilor, asociaţii profesionale, grupuri de apărare si protecţia mediului.